Biserica – Penticostala

Dragi prieteni,

Doresc sa impartasesc cu voi relatarile impresionante ale misionarei Daniela Caidas, care a plecat in India anul trecut in Noimbrie trimisa de Biserica Philadelphia. Este un proiect la care va invitam sa participati prin rugaciune si suport.

Acum cuvintele Danielei:

Am trait o frantura din “zilele din urma.”

Dupa o calatorie de 9 zile in Orissa iata-ma din nou acasa in Patna.
Inainte sa plec acolo, am auzit multe si am citit multe despre cei persecutati,
incercand sa-mi imaginez ce sa intamplat acolo, dar vizitandu-i mi-am dat seama
ca nu-mi puteam imagina,nici pe departe adevarul.

Prin harul Domnului am avut calauza, pe pastorul S.D. El este unul
dintre cei care si-a pierdut casa,si tot ce avea,in afara de nadejde si credinta.
Desi are 3 copii, si a pus viata in joc conducandu-ne prin locurile
nepermise celor straini, locuri pazite de armata guvernului, unde trebuia
sa avem permis special,pe care nu ni l-ar fi dat nimeni.

Astfel am vizitat patru campusuri in patru sate diferite imprastiate in jungla,
si un orfelinat in Gajapati-Kandamal
Am vazut satele distruse…locuri unde au fost omoriti cei care cred in
Domnul nostru Isus, si care nu au renuntat la El.

Cele patru sate fiind : Mandakia, Gadaguda, Rudangia, K.Nuagaon, Balliguda (in total 205 familii).

In primul campus au fost 115 familii. Inainte de a ajunge la ei le vizitasem satul,
care era total distrus.Eram marcati de furia cu care au putut hindusii sa distruga totul
si gandul ca trebuia sa le vorbim acestor frati pe mine ma punea in mare
incurcatura:

Ce puteam noi sa le spunem….noi aveam de toate…ei nu mai
aveau nimic…Traiau in corturi de armata,paziti de armata, dormeau
pe rogojini,si aveau doar, cateva lucruri prin preajma…

Si totusi Dumnezeu in maretia Lui ne foloseste unii pentru altii.
Ne au primit cu mare bucurie ,si tare s-au mirat cand au auzit de unde venim.
Ne uitam mirati si cu compasiune la ei incercand sa trecem dincolo
de politete si zambete si sa intelegem disperarea lor,dar nu am gasit asa ceva.
Erau resemnati in ceea ce li s-a intamplat…nu erau furiosi…se rugau foarte mult
impreuna ,gateau si mancau la comun, mancarea fiind impartita in mod egal.
I-am vizitat de doua ori.
La prima vizita i-am intrebat daca au nevoie de ceva sa ne spuna.
Se uitau la noi….si zambind… unul dintre frati ne-a spus :
daca, Domnul va pune pe inima sa ne oferiti ceva, vom primi bucurosi,
dar noi nu va cerem nimic.Ne multumeau intru-na ca-i vizitam.
Am plecat si ne am intors cu 20 de saci de orez.
Atunci i-am vazut cu lacrimi in ochi nu atat pentru orez ci ca Domnul le ascultase
rugaciunile : Orezul  li se terminase.
Ne au spus ca asteptau raspuns de la Domnul si ca ei erau hotarati sa nu ceara.

Acum nu mai stiu cine pe cine incuraja…

Deoarece noi ajunsesem aici, in ciuda faptului ca in satul vecin prin
care tocmai am trecut, se spunea ca liderul teroristilor,a celor care ii persecuta
pe crestini a fost ucis,in acea noapte, nu se stie de cine.
Tot satul era in alerta si erau foarte speriati.Trebuia sa ne intalnim cu cativa
sa le dam orez pentru 40 de familii, dar nu au mai avut curaj sa vina…
Pastorul care era cu noi, se temea pentru viata noastra sfatuindu ne sa
parasim cat mai urgent districtul. Alt pastor care stia ca suntem acolo,
a sunat spunandu ne acelasi lucru.
Dar Domnul ne a intarit, si asa am ajuns sa ducem orezul la cei de aici,
raspunzandu-le asfel la rugaciuni,marindu-le credinta.Sa nu mai vorbim de a noastra.

Asa s-a intamplat si cu copii de la orfelinat….Domnul avea se pare
alt plan ,asa ca nu am simtit nici un indemn din partea Lui de a parasi locul,
urmandu-ne drumul.

Si toata slava sa fie a Lui,deoarece 52 de copii orfani, postise si se
rugase Domnului. Nu mai aveau decat 1 kg de orez si nimic altceva.

Acum Domnul le-a trimis orez, ulei ,faina,cartofi, bomboane si sapun.
Cantau si multumeau Domnului.
Iar noi.. in inimile noastre, ne-am aruncat cu fata la pamant inaintea
maretiei Lui, a Tatalui nostru…a celui ce ne cunoaste nevoile inainte
de ale cunoaste noi, pregatind totul din timp.
Toata Slava si Gloria I se cuvin Lui.

Astfel, in aceasta calatorie am trait o frantura din “vremurile din urma”.
Am vazut teama, prigonirea celor credinciosi,pedepsire lor, foametea
restrictiile la care sunt supusi…(daca ies din camp ,nimeni nu mai raspunde de ei)
iar ei traiesc acolo prin credinta.Am vazut si simtit cum Domnul ii tine cu mana
puternica pe Ai Lui si nu-i uita in necaz,chiar daca nu-i fereste de el.
Fie ca Domnul sa ne intareasca pentru ce va fi sa vina.

Acum as vrea sa fac un apel bisericii lui Cristos,
pentru ai ajuta pe acesti frati si surori impreuna cu copii lor.

Nevoile urgente pe care le-am vazut acolo  sunt:

Rugaciuni de mijlocire

1 .  Biblii    ( Le au fost arse)
2 . Orez
3 . Sapun , Lenjerie de corp, pt femei si copii.
(nu au nici o sursa de a primi bani pt aceste lucruri.)

Problema aceasta o au cei care stau in campusurile mici de
(100 , 50 , 30 familii)Sunt foarte multe de acest fel.

La cele mari de peste 200 de familii se trimit mai multe ajutoare.
Cele mici sunt insa imprastiate prin jungla si nu prea se ajunge la ele.
In 2 zile am mers cam 800 km cu o masina prin munti.

As vrea sa va dau cateva preturi la aceste produse pt a avea o idee.

1  Biblie   este intre       -          2.50 $ – 3 $  (in limba oria) au nevoie cam de 100 buc.
1 sac orez 50 kg  este intre     18.75 $ -  26 $        ( 0.36 $ – 0.52 $ ) per kg
1 sapun  0.25 $

In data de 28 aprilie vom pleca din nou in Orissa.
Pana atunci il rugam pe Domnul sa ne faca rost de fonduri pt a le duce in special
Biblii si orez si altor campusuri.

Acum, as vrea sa va intreb daca credeti ca noi ca biserica am putea sa-i ajutam cu ceva
pe aceste familii care sunt in nevoi.
Orez ar trebui sa distribuim si la alte campusuri mici.
Totul ramane la aprecierea dumneavoastra.

As vrea sa subliniez ca toate aceste lucruri au fost si sunt in Numele Domnului nostru Isus Cristos,cu EL, prin EL ,si pentru EL.

A LUI SA FIE SLAVA SI GLORIA IN VECI DE VECI !